Promo: Concurs de editoriale CHIC

Chic Stories – Concurs

Scrie o poveste CHIC despre o intamplare haioasa din viata ta, despre tine sau prietenului tau, despre sex, moda, chestiile trendy sau pur si simplu despre o rochie super tare pe care ai vazut-o intr-un magazin de pe Calea Victoriei ori Mall si intra in competitia CHIC Stories. Trimite-ne un text pana pe data de 10 iulie 2008 si castiga unul din premiile puse la bataie de CosmoBoutique.ro si Editura Polirom prin colectia CHIC.

CosmoBoutique.ro si Editura Polirom incurajeaza talentul tau editorialistic. Pe langa premiile puse in joc poti sa ai pentru prima data ocazia sa publici pe unul din cele mai chic boutique-uri pentru femei din Romania. Detalii pe www.cosmoboutique.ro/articole

Inscrieri: Scrie un articol pornind de la una din temele propuse pentru concurs, trimite-l pe office@cosmoboutique.ro alaturi de nume, prenume, adresa completa, e-mail si numar de mobil si intra in competitie pentru un premiu care iti poate schimba viata!

Data limita: 10 iulie 2008

Regulament: Editorialele sau articolele trimise trebuie sa se incadreze in maxim 2500 de cuvinte. Temele propuse au un rol indrumator de aceea alegerea unui subiect conex este permisa. Fiecare persoana poate participa cu maxim trei variante de articole sau editoriale.

Teme propuse: Shopping blog - O zi la cumparaturi, Make-up – Trei stiluri de machiaj pe care nu le suport, Fashion – 10 top modele care au cucerit lumea, Sex Life – Ce nu au mai facut prietenele mele, Shopping Mall – Trei rochii care m-au cucerit, Tips & Tricks – Sapte semne ca are deja o partenera, Nightlife – Cum sa agati intr-un club, Life – Banii lui vs Banii mei, Sex tricks – Trei trucuri pe care nu am sa le uit niciodata.

Premii: Castigatoarea primeste un cadou de la CosmoBoutique.ro constand intr- un fond de ten Revlon – Age Defying Light Foundation, un fard pentru ochi – Laval Duo Eyeshadow si un ruj Revlon Super Lustruos Lips. De la Editura Polirom premiul consta in trei carti din colectia CHIC: Neveste lui Bath – Wendy Holden, La cumparaturi cu bebe – Sophie Kinsella si E cineva acolo – Marian Keyes. Tot castigatoarea are posibilitatea in functie de timp si pretentii sa obtina o colaborare platita cu CosmoBoutique.ro pe partea editorialistica.

Detalii pe www.cosmoboutique.ro/articole

Daca ar... "E-Scriu" 2

Daca ar exista o a doua editie a concursului "E-Scriu"? Ce premii, categorii de concurs, criterii de selectie si alte idei pentru organizare vedeti pentru E-Scriu 2?

Texte participante (4) - Dragos Farmazon (poezie)

Amintire unu

mai intai te-ai strans triunghi rosu
n-am știut sa te citesc
ar fi trebuit sa incep din centru
fara sa-ti stiu capetele am cautat fara rost sa-ți aflu echilibrul
si-am tras linie
la intamplare
te-ai grabit intr-o saritura galbena
speriata ca te socotesc
ai sarit ca un arc
a ramas in urma o sageata fara varf.


Dimineti goale cu tine

am construit o relatie pe roti
sa mearga de la sine
relatie cu geamuri mari ca sa te vad pana in ultima instanta
sa te stiu roz
ca un loc in care ma pot aseza in voie
cu toate descinderile mele in viitor
cu ele toate
asezate cuminti
ca niste carti pe care sa le poti rasfoi
de citit sa nu le citesti
la ce bun
oricum nu ai intelege mai putin decat mine
vreau sa te stiu roz si sa te apleci spre mine
dimineata
pana te asezi perpendicular pe pofta mea de mancare
cu un ticait moale sa trezesti o cafea somnoroasa
roz sa te stiu
sa ma vezi colorat si fara de capat
ca un curcubeu bolnav
ca un curcubeu in culori sterse si fara vreo unduire anume
fara sa fiu altfel decat drept
aplecat spre tine
am construit ce-am putut mai mult nu-ti trebuie nici mie
atat ajunge ca sa ne crestem florile
si ca sa ne cunoastem cearseafurile galbene
ajunge atat
ca sa ne taiem trecerea de timp impreuna
ca doua tacamuri murdare inca de la inceput
ne-am asezat unul langa altul pe o farfurie gata mancata
si ne saturam reciproc de atata infometare
si ne bem de sete de dupa somn
asa ne-am inteles inca de la prima intalnire
diminetile noastre sa fie mereu pline de tot ce e mai gol
de-asta am pus-o pe roti
ca sa se invarta singura si sa nu ma intrebi ce te-as intreba eu
sa nu ma intrebi
iubita mea
de ce ne trebuia un legamant girofar
pentru ca uite
iar canti
ca o sirena

Mentiune: Acestea nu sunt texte castigatoare la concursul E-Scriu. Publicarea lor face parte din promisiunea noastra de a posta si celelalte texte cu potential pe site.

Texte participante (3) - Andrada Coos (proza)

Tot ceea ce-ti doresti

Fericirea absoluta...excrescenta a craniului invizibila ochiului liber...strazi facute din neoane, iluminand orbitor...neo - noul absolut...neogeneza... neolume... neoom... neofrunte incarcata cu neoganduri si neoriduri viitoare...neoTokio cu neotehnologia sa in neoepoca neoviitorului...Mintea pusa pe fast-forward, inainte, inainte, tot mai rapid, mai incurcata si mai surprinsa. Gandurile se amesteca, se fermenteaza, dau nastere unor fetusi microscopici cu gene de Einstein si o rata de supravietuire infima. Ranjeste, scheauna, se excita si se taie. Ochii i se misca dintr-un colt in altul, mai mai sa-i zboara din orbite. Respira sacadat, isi uda pantaloni si se simte ca-n rai. Fuge pe strada si el castiga maratoane si se-ntrece cu gheparzi atletici printre cladiri istorice din care-i fac cu mana Mihai Viteazu si Vlad Tepes. Acela e momentul Z. Cand euforia e la maxim si lumea incredibila. Cand totul e mai viu si mai real decat a fost vreodata. Si el fugind la viteza luminii, inconjurat de gheparzi si africani supli care vor sa-l prinda din urma, dar nu reusesc. Cladirile sunt pline de oameni care-l incurajeaza si ii striga numele. Supermodele arunca dupa el cu chilotii si parintii tin sus o pancarta pe care e scris in litere gigantice „Te iubim” cu inimioarele de rigoare deasupra i-urilor. Atunci e fericirea absoluta. Ar vrea ca totul sa inghete in acea secunda. Sa simta totul – totul – asa pentru totdeauna. Viata sa nu fie decat o repetitie infinita a acelui moment. I-ar fi de-ajuns. Chiar i-ar fi.
-Da, multumesc, domnule presedinte, n-a fost atat de greu. Cand te antrenezi atat de mult ca mine, ai tendinta sa nici nu....
-Ce zice? o voce artagoasa intreaba si brusc totul se sfarseste. Clipeste si e intr-o camera din spital. Doua asistente cu mutre acre se perinda prin incapere, aranjand asternuturi.
-Cred ca vrea sa-l cunoasca pe presedinte, rade una dintre ele zgomotos.
-O sa aiba noroc daca o sa-l cunoasca pe doctor daca n-apar parintii sa-i plateasca sederea, raspunde cealalta.
-Tot n-au reusit sa dea de ei? da din cap dezaprobator. Oamenii astia, se iau si se duc in alte tari si-si lasa copiii de izbeliste. Nu-i de mirare ca a ajuns in halul asta.
Cand pleaca bombanind in continuare, se ridica din pat si se imbraca. Pantalonii ii sunt acoperiti de noroi si tot felul de pete care nici nu vrea sa se gandeasca ce ar putea fi. Capul ii bubuie intr-un mod placut. Se furiseaza afara. Poate e vazut, poate nu. Nimeni nu-l baga in seama. Isi trece o mana prin par si-si da seama ca are noroi si in cap. Ce-a facut oare? A dormit undeva pe jos?
Se indreapta direct spre o cladire care ii e acum foarte familiara si are tendinta sa se gandeasca la ea mai mult ca la o a doua casa decat ca la locuinta unei cunostinte. Suna la usa cu numarul 9 si asteapta. I se raspunde imediat.
-Ce faci, pustiule, te-ai intors deja? Cum ti-a placut chestia noua? Beton, nu? Vasi zambeste tragand un fum din tigara si-l pofteste inauntru. E chimist de profesie, lucreaza la un institut de cercetare care nu-l plateste mare lucru, dar hobbyurile lui ii aduc destui bani in casa.
-Genial! Mai vreau, spune instantaneu.
-Ai bani? nu se gandeste de doua ori inainte de a intreba.
-Da, mi-a trimis mama, ranjeste, se tranteste intr-un fotoliu si asteapta sa-i aduca doza. Cand se intoarce, ii pune in mana o eprubeta transparenta, plina ochi cu un lichid vascos. I-ai gasit un nume? Sau o sa-i spui doar experimentul 204? 204 suna bine.
-Nu, l-am botezat deja, mai ia un fum de tigara. Am sa-i zic „tot ceea ce-ti doresti”. Asta o sa atraga clientii. Fii baiat bun si spune-le si prietenilor.

Mentiune: Acestea nu sunt texte castigatoare la concursul E-Scriu. Publicarea lor face parte din promisiunea noastra de a posta si celelalte texte cu potential pe site.

Texte participante (2) - Diana Jihanie (Oradea) (proza si poezie)

POVESTE DE CRACIUN

sam se trezi brusc, cu ochii tinta la tavan. pana sa se dezmeticeasca, nu auzi alte zgomote decat tiuitul din propriile urechi si propria-si voce reverberandu-se din vis si tipand tot mai stins, nu se poate, nu se poate…
peste zece minute sari din pat si se duse tinta la fereastra. taica-sau, imbracat in costum si sufland aburi albi semn ca era ger afara, se pregatea sa intre in automobil. cainele se fataia printre copacii de langa gradina, trandafirii mamei erau tot rosii, martori impasibili ai iernii fara zapada. ‘nu se poate’ spuse incet sam, cu nasul lipit de fereastra. privi apoi cerul si pe cele cateva ciori ce-si faceau rondul de dimineata in cautare de mancare.
mai tarziu, cand fu intrebata in sufragerie de ce are mutra atat de pierduta, sam ii zise matusii sale, venita din Connecticut pentru sarbatorile de Craciun si bai calde la strandul acoperit:
- nu ninge. si am avut un vis ciudat. i-as zice cosmar.
- n-am nimic mai bun de facut, spune matusa mary, luandu-si o mana de bomboane colorate dintr-un bol de sticla, si asezandu-se pe canapea. te rog sa imi povestesti. vara o bomboana in gura si-o invita pe samantha langa ea.
fata isi trecu mainile prin cele doua cozi blonde si se aseza.
- nu ninge. si in visul meu se facea ca nu mai ninsese de mult de tot, iar copiii nici macar nu stiau ce-i aia zapada.
matusa sa o privi zambitoare si mai lua in gura doua bomboane.
- copiilor li se spuneau povesti despre zapada si nimeni nu-si putea imagina cu adevarat cum e aia apa inghetata, fulgi ca niste aripi de fluturi albi ce se astern peste tot. cam cum ni se spune noua acum despre crearea lumii, facu sam, stiind ca aceasta propozitie avea s-o lamureasca deplin pe matusa sa.
o privi mahnita.
- sunt sigura ca nu se va intampla asa ceva niciodata, sau macar nu in anii ce vin, adauga ea reflectand la ultima stire de aseara, cand aratasera cum niste balene esuasera pe un tarm din cauza unei pete de petrol ce le blocasera intoarcerea in larg din stramtoare. hmm.
- vezi?
sam se ridica, se duse spre fereastra si privi in gol.
- am crescut cu zapada de craciun, cu nameti mai mari ca mine, cu sania si cu oamenii de zapada.
- ai crescut, ingana matusa mary.
- asta nu inseamna ca nu mai vreau zapada. iubesc zapada, o corecta ea, punandu-si haina pe care o aruncase cu o zi inainte pe spatarul unui fotoliu.
- pleci? facu matusa-sa inghitind ultimele bomboane toate deodata.
- da. vin peste vreo ora.
mergea la cofetaria din capatul strazii 45. james o astepta deja in fata. murea de frig dar nu voise sa intre. statea si privea masinile care treceau pe strada si numara banii de metal din interiorul buzunarului. planuia sa o invite pe sam la patinoar si apoi sa colinde dealurile amandoi iar spre seara sa se intoarca acasa cu trasura cu cai. trasura cu cai era o gaselnita haioasa a domnului williams; pentru trei dolari, coborai dealurile si traversai satul sus in caleasca impodobita cu crengute verzi de brad si fundite rosii cusute de sotia lui.
cand sam aparu lui james i se paru nespus de frumoasa dar si nelinistitor de abatuta. nici el nu se simtea prea tare in apele lui. o saruta pe buzele rosii si o privi lung.
- ce-i cu tine?
sam ii prinse mainile si se grabi sa il asigure ca n-avea nimic. visul straniu cu copiii ce nu vazusera niciodata zapada ii umbla inca prin minte.
- sunt bine, intari ea un zambet si dadu sa intre in cofetarie.
- nu, sam.
se opri.
- te iubesc.
sam isi asculta cu rasuflarea taiata inima ce incepuse sa ii bata cu putere in piept.
il privi. inghiti in sec pe sub esarfa si isi lipi urechea de pieptul lui. si eu te iubesc, si eu te iubesc, rosti lipindu-se si mai tare de el. erau ultimele lor zile impreuna inainte ca el sa plece la scoala militara.
ii arse buzele cu inca un sarut si sopti: sam, o sa ma astepti?
o lua de brat si pornira amandoi pe alee printre copacii desfrunziti. nu mai rosteau niciun cuvant, doar mergeau repede unul cu un pas inaintea celuilalt, si gandindu-se fiecare la ceea ce il rodea in acele clipe.
-aici.
se oprira in spatele micii livezi de piersici ai domnului Smith. incepu s-o sarute si sa-i desfaca snurul de la haina si apoi pe cel de la caciula si apoi dupa ce lasa sa ii cada propria haina se asezara in genunchi. plangea.
- te astept, james, facu ea incet, sarutandu-i obrajii. se intinsera pe iarba inghetata unul peste altul respirand impreuna sa se incalzeasca.
- uite, zise sam peste cateva clipe. james se uita la firul de iarba de care se prinsesera zeci de ace mici de gheata. toata iarba din jur arata la fel. si copacii din gradina aveau pe ei un fel de crusta albicioasa.
acum priveau cerul. era gri, fara nicio nuanta in disonanta, un gri sagetat din cand in cand de carduri de ciori sau porumbei. se tineau de mana fara niciun cuvant. la un moment dat, sam il musca incet de umar prin bluza si el ii raspunse cu un sarut pe varful nasului inrosit de ger. frigul pamantului le inghetase spatele si degetele si cozile lui sam pareau si ele in curand sa formeze ace minuscule ca firele de iarba.
apoi inchisera ochii. din cand in cand se auzea cate o masina trecand in viteza pe strada.
sam zambi. ceva umed si rece ii atinsese chipul pe obrazul stang sub ochi. apoi, concentrandu-se sa mai prinda asemenea senzatii, daca ar mai fi aparut, mai simti o picatura rece pe nas, si-apoi peste cateva clipe tot mai multe, atingeri usoare la inceput si reci si umede apoi. deschise incet ochii si un fulg i se aseza direct pe iris. ninge. chicoti.
- james, ninge, spuse si se ridica zgaltaindu-l usor.
baiatul ii saruta varfurile degetelor cu care-l imboldise sa se ridice si privi in sus la puzderia de roiuri albe. ningea.
- mergem? mergem la patinoar si apoi cu caleasca de craciun.
sam incuviinta imbracandu-si repede haina si caciula si ajutandu-l si pe el sa se imbrace.
cand iesira din gradina in urma lor ramasesera doua petice de iarba neninse ca doi ingeri in mijlocul paturii de zapada ce prinsese deja o anumita consistenta.

Blog personal: http://ofsummer.wordpress.com/

Mai urmeaza si alte texte. Va rugam reveniti. Asteptam comentariile, sugestiile si ideile dumneavoastra pentru a dezvolta pagina E-Scriu. Va multumesc!

Mentiune: Acestea nu sunt texte castigatoare la concursul E-Scriu. Publicarea lor face parte din promisiunea noastra de a posta si celelalte texte cu potential pe site.

Texte participante (1) - Smily Ale (poezie)

Asteptam numele, prenumele pentru a le completa pe site in cazul in care autorul doreste. :) Daca nu, pastram anonimatul si in continuare. Felicitari oricum pentru texte!

Plum Blossom 958

Scrisoarea Creion-Rosu
mi-a aprins pielea de pe spate
si ca sa nu incendiez obrajii Soarelui
m-am lipit de bratele tale,
brate- Plum Blossom 958,
care-mi picteaza de fiecare data conturul unui ochi fierbinte.
Tu stai de obicei cu ceasca in mana dreapta
si iti indemni scortisoara din ceai
sa alerge prin venele piciorului stang,
prin tesatura orientala a covorului,
sa-si innece buzele de sarutat in spiralele
cu suflet de oite moarte,
si sa ajunga la spatele meu,
intr-o stare de betie romantica;
port maieul ca sa-mi feresc rana de Soare
si de perechile de gene umblatoare prin oras.
azi am mers la posta
cu Creion-Rosu lipita de sani;
cred ca pentru o secunda aveam aceeasi temperatura,
a inceput sa arda tot mai tare cand
am lasat-o sa cada in cutia postala.
Cate spate frumoase a intalnit,
unele mai reci , altele mai calde
cateva adresate lui Dumnezeu
[adresa :To Heaven],
acele trupuri scrise de brate Plum Blossom
s-au revolutionat impotriva curierului,
care-si odihnea avionul in fiecare port,
si au ars...


Soarele din geam

De ce te uiti cu coada ochiului?
ti-ai ispravit burta galbena,
ai rugat-o sa-si roteasca silueta dintre planete
si sa intre pe culoarul boltii,
si sa dea mana cu norii,
sa rupa din ei carne moale ca sa te colorezi palid.
Uita-te cu tot irisul galben,
Iti vad genele prin sticla si printre genele groase ale copacilor,
si fantoma, in geamul fetei care mananca o conserva.
Te-a ademenit coada pestelui sau spinarea lui alba,
virgina, neatinsa de propria-i carne?
Sau, poate trupul ei invelit intr-o cerga a orbirii…
Ea isi inchidea fereastra
si insira pielea verde a draperiilor ca sa-si manance pestele in tihna.
Scruma pe o farfurie cu dintii,
de fiecare data cand razele albicioase ii strapungeau carnea amigdalelor,
si-si picta degetele cu uleiul iritant in care zacea inotatoarea.
Prea sarat.
S-a inecat cu un peste, pe uscat,
iar tu i te-ai lipit de sira spinarii,
i-ai patruns in stomac,
ca sa-si poata aprinde tigara cu ombilicul ei mititel
de fiecare data cand are pofta sa moara.
Apoi, ai plecat cu gene cu tot,
la o alta fereastra, la un alt peste, la o alta apa
cu care sa te iubesti.


In chipul tau…

De cand paharele alearga
Oamenii nu-si mai simt carnea si polenul din gura.
Pe masa.doua pahare; intr-o incapere; in fata, gara, trupul greu al trenului, ochii lui rotunzi
care mangaie puplele femeilor cu sacosele pline,
pulberea de metal care intra in nari,
si se amesteca cu mucoasa intr-un gust de fluture
cu mii de stomacuri devoratoare de carne si pollen.
In pahar, mult ud. Sus, o burta mare si neagra, uneori gri,
Din cauza irisilor care zambesc de fiecare data cand un avion se imbraca in dantela intestinelor din aceasta burta.
Ce-o fi gandind pilotul?
Vede pulpele femeilor?
Dar sacosele pline?
Nu, de sus, nu sunt femei, sunt puncte frumos grabite care imbratiseaza alte puncte.
E totul un punct mare, cateodata!
Pielea de pe spatele avionului iti aminteste de cineva,
iar senzatia ti se inghesuie in stomac,
Urme marine de ascutit cheama alge,
Te umfli ca un balon, ajungi in buricul burtii negre si te spargi de pielea avionului.
Sub pahar, fata de masa decolorata care se sufoca.
Pana si paharele s-au oprit din alergat. Te privesc.
Mana a prins forma mesei. Ce vor spune paharele atunci cand iti vor creste sanii?Mugurii roz se inalta in aer, ating pieptul avionului,
coboara, se trasforma in vulcani,
isi aduna lava pe care o porti in spatele genunchilor de cand ai iesit din pantecul mamei,
apoi o scuipa in pahare…

Trenul cu ochi, avionul, pulpele femeilor, sacosele,
te privesc.
Iti simti carnea in sfarsit,
iar polenul din gura te face mai frumos; te apleci, simti oasele din spinare trosnind,
iti cresc pulpe, o sacosa verde iti aluneca din pieptul de avion…

Mentiune: Acestea nu sunt texte castigatoare la concursul E-Scriu. Publicarea lor face parte din promisiunea noastra de a posta si celelalte texte cu potential pe site.

Va multumim. Urmeaza si alte texte.

Castigatorii au fost publicati pe site. In ordinea categoriilor: Georgiana Diaconita (Poezie), Carmen Gatlan (Proza) si Alecsandra Apostolescu (Jurnalistica). Mai urmeaza sa publicam pe "E-Scriu" in cursul saptamanii viitoare si alte texte scrise de oameni care consideram noi ca au un foarte mare potential creativ.

Promitem sa continuam "E-Scriu" si sub forme mai complexe. Primul concurs s-a bucurat de un succes enorm si de o promovare consistenta zicem noi la nivel national. Am primit e-mailuri din toate orasele tarii.

Va multumim ca ati fost alaturi de noi! Va rugam sa reveniti pe site si in zilele care urmeaza.